Simple day..

Prea simpla...lipsita de stralucire...fada...si chiar plictisitoare..asa sunt toate zilele de septembrie sau mai bine zis de toamna,astept sa incepem scoala,sa mai umplem decorul cu noutati,acum totul pare anost,nu aud decat liniste,liniste,liniste.Unele zile,unele ca cea de azi parca trec asa,se preling din magia timpului si se duc,se duc fara a avea vreun rost,fara a face ceva memorabil,e o rutina completa,te trezesti,incerci sa te rupi din taramul viselor,te inseninezi cu ajutorul unei cani maari de cafea si apoi totul trece nesemnificativ,vine seara,te pui din nou in pat si iar patrunzi pe taramul viselor(macar acolo ai parte de ceva actiune).Eu in astfel de zilele plictisitoare,ploioase si luuungi ma gandesc la viata mea din ultimele luni..."ce frumos",acum o luna eram la munte,uite va ofer si voua o imagine absolut superba,in timp ce eu raman tolanita pe canapea cu gandul la zilele pline si parca mult prea scurte ale anotimpului"VARA"...offff mi-e dor de ea,prea repede a trecut..

More and more ...about me..

..Cateodata e destul de ciudat sa vorbesti despre tine,despre ceea ce ti se intampla,despre persoanele care dau sens vietii tale.Eu sunt genul de persoana care se ataseaza extrem de repede de cei care vor sa-mi fie alaturi,deseori sunt catalogata drept o naiva,imi doresc sa cred ca oameni sunt toti buni,cu sentimente curate,ca nu vor sa raneasca niciodata;dar toate lucrurile astea mi-au fost dovedite si redovedite...nu toata lumea vrea ca tie sa -ti fie bine sau poate ca pur si simplu nu le pasa..Doream sa cred ca tot ce pare frumos si simplu in esenta e la fel,dar sintagma"Aparentele inseala!"a inceput sa capete sens si pentru mine,au fost momente cand am descoperit ca oameni nu sunt asa cum par;desigur ca au fost momente cand mi am dat seama ca si eu am catalogat gresit pe cineva bazandu-ma doar pe aparente.
Insa totul e frumos cand ai din ce invata,cand fructifici informatiile acumulate,fie ele din greseli,fie din sfaturi si uite ca toate ajuta la formarea ta ca om,te conduc spre un caracter frumos.Ce sa zic?La cei 17 ani si jumatate ai mei pot spune ca am trecut prin multe,am invatat cate ceva si mai sunt multe de invatat,dar pot spune ca sunt implinita...am o familie superba,o groaza de prietene,un iubit mai mult decat extraordinar,apropo de asta,nu stiu cat de credibila pare "iubirea la 17 ani",pentru mine e reala,pentru ca atunci cand iti gasesti sufletul pereche chiar nu conteaza varsta,poate parea cliseu dar chiar nu e,inimii nu-i poti comanda pe cine sa iubeasca,cum sa iubeasca,de ce sa iubeasca si pentru cat timp...ea doar iubeste si asta fac si eu,iubesc din toata inima mea,cu toata forta,pentru totdeauna.
Ca orice om am si eu o groaza de pasiuni,unele comune altele speciale,iubesc excrusiile;pana la urma doar amintirile ne raman,cand vom fi mai inaintati in varsta doar ele ne vor mai alina,pentru ca de la o varsta nu poti decat sa visezi la ceea ce ai vrea sa faci.Imi place sa urc pe munte,sa privesc asa ore si ore si sir acelasi peisaj si sa incerc sa inteleg cum atatea lucruri pot fi cuprinse acolo,in tabloul ala ca si rupt de lume...totul e superb,totul merita conservat,dar despre asta voi vorbi mai pe larg intr-o alta postare....Cred ca ajunge,in mare asta sunt eu,asta e viata mea,oameni care ma inconjoara si motivele pentru care maine ma voi trezi cu un mare zambet pe buze.